Inceputul verii in Parcul National Retezat

Am plecat in Parcul National Retezat, la refugiul Bucura, cu gandul la lacuri semi-inghetate, la mai multa zapada, poate si la un apus si un rasarit colorat de pe malul acestor lacuri si cu un dor nebun de a ajunge intr-un loc in care am mai fost de atatea ori, dar de care nu ma satur. Nu m-am asteptat ca vara sa-si fi intrat atat de bine in drepturi si acolo. Zapada mai era foarte putina, iar pe traseul facut chiar deloc. Gheata de pe lacurile din Caldarea Bucurei era disparuta, cu exceptia taurilor mai mici aflate la altitudine mai mare. Dupa ce am ajuns la Lacul Bucura, am plecat intr-o plimbare frumoasa, pe un cer senin, spre Varful Bucura si mai apoi la Taul Portii. Apa acestui lac frumos se batea sa razbata prin gheata care a pus stapanire pe ea timp de cateva luni. Taul arata extraordinar vazut de sus. Speram ca vom prinde si un apus cu niste culori placute care sa se reflecte in gheata si in ochiurile de apa, asa ca am ramas acolo in asteptarea serii. Lumini bune nu au fost, cerul era complet senin, ceea ce m-a facut sa cobor inaintea apusului la Lacul Bucura. Dimineata a fost aceeasi poveste. Un cer senin si ars ne-a facut sa ne prelungim somnul cu doua-trei ore. Chiar daca nu am avut parte de lumini bune, ceea ce mi-a fost dat sa fotografiez a fost peste asteptari. Intalnirea cu vulpita Bella (mai intai seara si apoi la lumina zilei) pe care am mai vazut-o si in iarna la o alta tura facuta in Retezat si faptul ca a stat ca un model la pozat, m-a facut sa nu-mi para rau ca nu am obtinut imaginile pe care le gandeam de acasa. Uneori asteptarile sunt anulate de ceea ce gasesti la fata locului, dar rasplatite cu ceva mai bun chiar in momentele in care nu te astepti. Un alt plus al turei a fost faptul ca am cunoscut oameni noi, de gasca, care stiu cum sa-si traiasca viata.