Verdele de mai, stancile si florile Oborocii

O perioada destul de lunga plina de ploi m-a tinut departe de iesirile pe munte aproape o luna. Tarziu in seara, afland ca voi avea timp liber in urmatoarele doua zile, ne-am hotarat sa plecam in aceasta tura. Neavand timp sa planificam si sa ne pregatim pentru ceva mai "la distanta", am ales sa urcam si sa campam pe stancile din Masivul Oboroca, loc cunoscut si sub numele de Piatra Zanoagei. Un alt motiv pentru care am ales aceasta locatie era faptul ca aici verdeata cruda de mai a reusit sa razbeasca pana pe creasta. Tot aici o mare de flori dadea culoare si viata peisajului, contrastand foarte frumos cu iarba inverzita. Apusul a fost unul destul de colorat, ajutat si de plafonul de nori sub care a coborat soarele. Peste noapte, chiar daca nu am simtit nici un pic de vant, acesti nori au disparut, rasaritul nefiind la fel de spectaculos. Au fost insa si alte elemente care au facut totul mai special. Natura incepe sa prinda tot mai multa viata si la altitudini, iar noi nu am fost singurii care ne-am bucurat acolo sus de acest lucru. Erau si unele animale (nu vreau sa dau exemple care ar fi acestea) care erau in elemetul lor, si care isi mai faceau pe rand aparitia, facand din aceasta tura una cu trairi mai speciale decat altele. Singurul minus pe care din pacate il bifez la aproape fiecare iesire e faptul ca de obicei coborarea finala are portinui cu drumuri distruse si pline de noroi, cauzate de exploatarile forestiere, probabil ilegale de cele mai multe ori.