Tenerife - intalnirea cu Atlanticul

Vacanta din Tenerife, in care am fugit de sfarsitul iernii din Romania, a reprezentat pentru mine prima intalnire cu oceanul si primul prilej de a face seascape-uri, un gen al fotografiei de peisaj pe care doream de mult sa-l incerc. Fiind oricum pornit pe o astfel de tura si cautand oferte pe internet am dat peste aceasta tura foto, organizata de 
Florentina Cristina Catrinaru (careia ii transmit multumiri pentru felul in care a organizat totul), si nu am stat mult pe ganduri pentru a ma inscrie. Tenerife este o insula cu clima foarte variata, cel putin asa am prins-o in aceasta perioada. De la plaje insorite si soare numai bun de bronz, la rafale puternice de vant si ploaie, insotite de zeci de curcubee, la viscol si temperaturi scazute in drumul spre Teide (cel mai inalt varf din Spania), le-am avut pe toate, cateodata in decursul unei singure zile. Insula are foarte mult potential, daca iti doresti sa-l descoperi cu adevarat, iar cireasa de pe tort este plaja de la Benijo, cel mai frumos loc din Tenerife in opinia mea. As fi stat acolo zile intregi sa prind apusuri si rasarituri, sa ascult valurile cum se izbesc de stanci si de fiecare data cand ma uit la fotografiile facute acolo parca aud din nou zgomotul acelor valuri. A fost o calatorie foarte reusita, din toate punctele de vedere, si la asta au contribuit si toti colegii de tura, oameni faini, pe care ii salut pe aceasta cale. 




























Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Verdele de mai, stancile si florile Oborocii

Imagine
O perioada destul de lunga plina de ploi m-a tinut departe de iesirile pe munte aproape o luna. Tarziu in seara, afland ca voi avea timp liber in urmatoarele doua zile, ne-am hotarat sa plecam in aceasta tura. Neavand timp sa planificam si sa ne pregatim pentru ceva mai "la distanta", am ales sa urcam si sa campam pe stancile din Masivul Oboroca, loc cunoscut si sub numele de Piatra Zanoagei. Un alt motiv pentru care am ales aceasta locatie era faptul ca aici verdeata cruda de mai a reusit sa razbeasca pana pe creasta. Tot aici o mare de flori dadea culoare si viata peisajului, contrastand foarte frumos cu iarba inverzita. Apusul a fost unul destul de colorat, ajutat si de plafonul de nori sub care a coborat soarele. Peste noapte, chiar daca nu am simtit nici un pic de vant, acesti nori au disparut, rasaritul nefiind la fel de spectaculos. Au fost insa si alte elemente care au facut totul mai special. Natura incepe sa prinda tot mai multa viata si la altitudini, iar noi nu a
Citiți mai multe

De la vest la est în Munții Tulișa

Imagine
Am inceput tura pe o ninsoare adusa de un vant rece tocmai de pe crestele Retezatului, pe o temperatura resimtita aproape ca in drumetiile de iarna. Dupa ce am reusit sa campam intr-un loc ferit de vant la marginea padurii, am asteptat ca vremea sa se mai calmeze si am urcat pe Vf. Baru (Baiu pe unele harti). Aici muntele se termina cam brusc si ofera privelisti frumoase spre Tara Hategului si spre Muntii Retezat. A doua zi vremea s-a mai calmat si ne-am indreptat spre Oboroca - Piatra Zanoagei unde am campat pentru a doua noapte, una ploioasa, cu tunete indepartate pe fundal. Datorita norilor de ploaie care traversau orizontul chiar in momentul apusului si al rasaritului nu am avut noroc de razele finale ale soarelui care daca ar fi reusit sa patrunda pe sub acei nori ar fi colorat cerul intr-un mod spectaculos. La rasarit o perdea de ceata acoperea intreaga vale ca intr-o dimineata racoroasa si senina de toamna, iar zgomotele si vuietul de jos, din orase, strapungeau greu prin ea. P
Citiți mai multe

Primavara de ianuarie

Imagine
Tot am asteptat revenirea zapezii in ultimele saptamani, pentru a face o tura mai serioasa, in conditii de iarna, cu peisaje specifice, insa in zadar. Dorinta de a iesi pe munte, de a face miscare, a pus capat rabdarii si am decis sa plec intr-o tura de trekking, de o zi, in Muntii Valcan. Cand am plecat din oras, impreuna cu prietenul meu Vali, ceata era foarte densa, insa am depasit foarte rapid plafonul ei. Zapada nu am intalnit mai deloc pe traseu, doar cateva pete ascunse dupa tufele de afinis si ienupar. Odata iesiti in golul alpin, soarele a inceput sa ne incalzeasca asa cum ar fi facut-o in aprilie. Singurul element care dadea de gol luna in care ne aflam era lipsa florilor specifice de primavara. Traseul ales a fost in zona varfurilor Cornele si Negrele, diferenta de nivel fiind de aproape 1000 de metrii fata de oras, lucru pe care l-am resimtit putin dupa niste sarbatori "romanesti". Locatia are potential din punct de vedere fotografic, insa doar in lumina calda a u
Citiți mai multe