Caldarea Bucurei in haine de vara

In ultimul weekend al lunii iunie am plecat spre Parcul National Retezat, un loc care nu inceteaza sa uimeasca si se lasa descoperit de fiecare data in alt fel, indiferent de numarul turelor facute in trecut in zona. Am urcat dinspre Poiana Pelegii la Lacul Bucura destul de rapid. Dorul de a dormi la marginea unui lac glaciar parca imi dadea forta de a urca in viteza pe acel traseu. Dupa ce mi-am instalat cortul cat mai aproape de lac, probabil din aceeasi dorinta si dupa ce am socializat putin si cu alti prieteni care erau deja acolo pentru o tura foto organizata, am pornit spre celelalte lacuri din caldare. Am reusit sa vizitez cam toate lacurile importante din Caldarea Bucurei si am revenit la unul din ele si seara in asteptarea apusului. Acea seara petrecuta pe marginea lacului Ana a fost singura care a oferit o lumina putin mai colorata la apus. Rasaritul din ziua urmatoare a fost absent din punctul acesta de vedere, asa ca am ramas pe malul Bucurei si am privit cum plafonul de nori acoperea in viteza toate varfurile ce inconjoara caldarea. Restul zilei l-am petrecut tot la locul de campare unde am continuat sa ma relaxez si sa ma incarc cu energia pozitiva pe care mi-o ofera de fiecare data Retezatul. Pentru apus am urcat la Taul Portii unde cu putin timp inainte de ora pe care o asteptam am fost invaluiti in ceata. Ne-am retras la corturi, iar eu am adormit cu gandul ca poate ultimul rasarit din tura poate imi va rezerva o surpriza si imi va oferi niste lumini speciale. Nu a fost insa asa la ora 4 dimineata cand am scos capul pe usa cortului si am vazut cerul complet senin. Am iesit putin mai tarziu la fotografiat si m-am concentrat doar pe detaliile de la nivelul solului. A urmat apoi un drum lung si destul de solicitant de la Lacul Bucura pana la Cabana Buta si mai apoi pana la Campu' lui Neag. Aceasta a fost probabil ultima iesire de acest gen din urmatoarele luni pentru mine, de aceea am ales sa fac o tura clasica de Retezat, care se petrece aproape in fiecare vara, in aceeasi perioada. Imi salut inca odata si aici toti prietenii pe care i-am intalnit acolo sus, la lac, si pe potecile din jur, iar pana la urmatoarea reintalnire le urez bafta in toate lucrurile pe care si le-au propus.

                                                                           











Comentarii

  1. De fiecare data cand privesc fotografiile tale, eu sunt acolo. Extraordinar !!! Multumesc Adrian.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc si eu pentru vizitele frecvente la postarile mele si pentru apriecieri! :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Verdele de mai, stancile si florile Oborocii

Primavara de ianuarie

De la vest la est în Munții Tulișa