Lumini fastuoase pe creasta Parangului

Am inceput tura din Muntii Parang putini surprinsi de numerosii bujori de munte infloriti sub Parangul Mic si spre Caldarea Mija. Odata urcati in altitudine culoarea roz a disparut. De la Varful Carja pana la Parangul Mare si restul vegetatiei era inca uscata, totul in jur dand mai mult impresia unei atmosfere de toamna. Vantul taios si plafonul de nori care nu lasa soarele sa incalzeasca lespezii Parangului, au contribuit la aceasta atmosfera. Am pus corturile foarte aproape de Varful Parangul Mare (2519m), in niste locuri ferite cat de cat de vantul care era tot mai puternic. A trebuit insa sa construim si niste cazermate de piatra in jurul corturilor pentru a dormi linistiti. La scurt timp dupa ce ne-am acomodat cu locul nostru de inoptat, un plafon de nori a acoperit totul in jur. Nu am avut ce face altceva decat sa stau in cort, ascuns de vant si sa mai verific din cand in cand daca se lumineaza afara, fiindca urma apusul peste cateva ore. Seara se apropria cu pasi repezi, iar eu incepeam sa-mi pierd orice speranta in privinta unor fotografii cu apusul. Ca prin minune, cand eram deja convins ca am pierdut totul, norii s-au spart  foarte repede si a inceput spectacolul. Am iesit din cort in mare graba, nu am mai stat nici sa leg sireturile la bocanci si am fugit catre un loc mai bun pentru a nu pierde aceste lumini. Mi-a fost foarte greu sa gasesc o compozitie buna fiindca nu am apucat sa studiez locul inainte din cauza lipsei de vizibilitate. Totul a durat cam cinci minute, dupa care alt plafon de nori a venit peste noi. A urmat o noapte foarte friguroasa, iar sacul de dormit de vara nu prea a facut fata. Am dormit foarte putin datorita acestui fapt, iar pentru rasarit m-am trezit inaintea alarmei fixate pentru acest lucru. Rasaritul parca nu l-am simtit la fel de salbatic precum apusul, insa senzatia de frig si vantul care amplifica asta m-a facut sa traiesc acest moment mult mai drastic. Imediat dupa ce rasaritul si-a incheiat recitalul, un alt plafon de nori a venit peste locul de campare, iar eu am revenit in cort pentru a incerca sa ma incalzesc. Am reusit sa adorm vreo 3 ore cu toate ca imi era frig. Dupa trezire ne-am strans totul intr-un ritm mai rapid si am coborat spre Petrosani. Tura s-a incheiat foarte frumos cu o bine meritata inghetata si o apa tonica la Hotel Rusu. Astept cu nerabdare urmatoarea tura din Muntii Retezat in care stiu ca voi prinde inflorite toate tufele de rodhodendron, intr-un cadru foarte drag mie.













Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Inceputul verii in Parcul National Retezat

Croația - tărâmul cascadelor si al lacurilor

Slovenia - de unde incep Alpii