Lumini fastuoase pe creasta Parangului

Am inceput tura din Muntii Parang putini surprinsi de numerosii bujori de munte infloriti sub Parangul Mic si spre Caldarea Mija. Odata urcati in altitudine culoarea roz a disparut. De la Varful Carja pana la Parangul Mare si restul vegetatiei era inca uscata, totul in jur dand mai mult impresia unei atmosfere de toamna. Vantul taios si plafonul de nori care nu lasa soarele sa incalzeasca lespezii Parangului, au contribuit la aceasta atmosfera. Am pus corturile foarte aproape de Varful Parangul Mare (2519m), in niste locuri ferite cat de cat de vantul care era tot mai puternic. A trebuit insa sa construim si niste cazermate de piatra in jurul corturilor pentru a dormi linistiti. La scurt timp dupa ce ne-am acomodat cu locul nostru de inoptat, un plafon de nori a acoperit totul in jur. Nu am avut ce face altceva decat sa stau in cort, ascuns de vant si sa mai verific din cand in cand daca se lumineaza afara, fiindca urma apusul peste cateva ore. Seara se apropria cu pasi repezi, iar eu incepeam sa-mi pierd orice speranta in privinta unor fotografii cu apusul. Ca prin minune, cand eram deja convins ca am pierdut totul, norii s-au spart  foarte repede si a inceput spectacolul. Am iesit din cort in mare graba, nu am mai stat nici sa leg sireturile la bocanci si am fugit catre un loc mai bun pentru a nu pierde aceste lumini. Mi-a fost foarte greu sa gasesc o compozitie buna fiindca nu am apucat sa studiez locul inainte din cauza lipsei de vizibilitate. Totul a durat cam cinci minute, dupa care alt plafon de nori a venit peste noi. A urmat o noapte foarte friguroasa, iar sacul de dormit de vara nu prea a facut fata. Am dormit foarte putin datorita acestui fapt, iar pentru rasarit m-am trezit inaintea alarmei fixate pentru acest lucru. Rasaritul parca nu l-am simtit la fel de salbatic precum apusul, insa senzatia de frig si vantul care amplifica asta m-a facut sa traiesc acest moment mult mai drastic. Imediat dupa ce rasaritul si-a incheiat recitalul, un alt plafon de nori a venit peste locul de campare, iar eu am revenit in cort pentru a incerca sa ma incalzesc. Am reusit sa adorm vreo 3 ore cu toate ca imi era frig. Dupa trezire ne-am strans totul intr-un ritm mai rapid si am coborat spre Petrosani. Tura s-a incheiat foarte frumos cu o bine meritata inghetata si o apa tonica la Hotel Rusu. Astept cu nerabdare urmatoarea tura din Muntii Retezat in care stiu ca voi prinde inflorite toate tufele de rodhodendron, intr-un cadru foarte drag mie.













Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Verdele de mai, stancile si florile Oborocii

Imagine
O perioada destul de lunga plina de ploi m-a tinut departe de iesirile pe munte aproape o luna. Tarziu in seara, afland ca voi avea timp liber in urmatoarele doua zile, ne-am hotarat sa plecam in aceasta tura. Neavand timp sa planificam si sa ne pregatim pentru ceva mai "la distanta", am ales sa urcam si sa campam pe stancile din Masivul Oboroca, loc cunoscut si sub numele de Piatra Zanoagei. Un alt motiv pentru care am ales aceasta locatie era faptul ca aici verdeata cruda de mai a reusit sa razbeasca pana pe creasta. Tot aici o mare de flori dadea culoare si viata peisajului, contrastand foarte frumos cu iarba inverzita. Apusul a fost unul destul de colorat, ajutat si de plafonul de nori sub care a coborat soarele. Peste noapte, chiar daca nu am simtit nici un pic de vant, acesti nori au disparut, rasaritul nefiind la fel de spectaculos. Au fost insa si alte elemente care au facut totul mai special. Natura incepe sa prinda tot mai multa viata si la altitudini, iar noi nu a
Citiți mai multe

De la vest la est în Munții Tulișa

Imagine
Am inceput tura pe o ninsoare adusa de un vant rece tocmai de pe crestele Retezatului, pe o temperatura resimtita aproape ca in drumetiile de iarna. Dupa ce am reusit sa campam intr-un loc ferit de vant la marginea padurii, am asteptat ca vremea sa se mai calmeze si am urcat pe Vf. Baru (Baiu pe unele harti). Aici muntele se termina cam brusc si ofera privelisti frumoase spre Tara Hategului si spre Muntii Retezat. A doua zi vremea s-a mai calmat si ne-am indreptat spre Oboroca - Piatra Zanoagei unde am campat pentru a doua noapte, una ploioasa, cu tunete indepartate pe fundal. Datorita norilor de ploaie care traversau orizontul chiar in momentul apusului si al rasaritului nu am avut noroc de razele finale ale soarelui care daca ar fi reusit sa patrunda pe sub acei nori ar fi colorat cerul intr-un mod spectaculos. La rasarit o perdea de ceata acoperea intreaga vale ca intr-o dimineata racoroasa si senina de toamna, iar zgomotele si vuietul de jos, din orase, strapungeau greu prin ea. P
Citiți mai multe

Primavara de ianuarie

Imagine
Tot am asteptat revenirea zapezii in ultimele saptamani, pentru a face o tura mai serioasa, in conditii de iarna, cu peisaje specifice, insa in zadar. Dorinta de a iesi pe munte, de a face miscare, a pus capat rabdarii si am decis sa plec intr-o tura de trekking, de o zi, in Muntii Valcan. Cand am plecat din oras, impreuna cu prietenul meu Vali, ceata era foarte densa, insa am depasit foarte rapid plafonul ei. Zapada nu am intalnit mai deloc pe traseu, doar cateva pete ascunse dupa tufele de afinis si ienupar. Odata iesiti in golul alpin, soarele a inceput sa ne incalzeasca asa cum ar fi facut-o in aprilie. Singurul element care dadea de gol luna in care ne aflam era lipsa florilor specifice de primavara. Traseul ales a fost in zona varfurilor Cornele si Negrele, diferenta de nivel fiind de aproape 1000 de metrii fata de oras, lucru pe care l-am resimtit putin dupa niste sarbatori "romanesti". Locatia are potential din punct de vedere fotografic, insa doar in lumina calda a u
Citiți mai multe