Captivi la Lacul Bucura

Am pornit vineri, pe o zi foarte calduroasa inspre Parcul National Retezat. Refugiul de la Lacul Bucura era destinatia finala, urmand sa petrecem aici doua nopti. Ziua a inceput foarte incurajator, tinand cont ca am urcat pana in Saua Plaiul Mic fara a avea parte de zapada. Acest lucru ne-a facut sa ne gandim ca nici dincolo de Lapusnic nu poate fi strat gros si ca va fi o zi foarte buna pana la capat. Dar cum am inceput sa coboram spre Poiana Pelegii au aparut problemele. Stratul gros de zapada umeda ne ingreuna inaintarea, iar acesta nu scadea in grosime odata cu coborarea in altitudine. Cel mai greu a fost insa prin marea de jnepeni de la baza caldarii Bucurei unde erau adevarate capcane sub zapada, epuizandu-ne energia pana am ajuns la lac. Aici am asteptat apusul, insa nu se arata nici o premisa pentru o lumina buna. Eram convinsi insa ca vom prinde ceva in urmatoarele doua zile. Dar, tot ce am prins a fost asa numitul fenomen 'whiteout', cumulat cu precipitatii de tip 'freezing rain' tinandu-ne captivi o zi intreaga in refugiu. Vizibilitatea era zero, si asa s-a pastrat pana in dimineata intoarcerii catre casa. Micile ferestre de lumina s-au aratat si atunci subtil, scotand la iveala siluetele unor stanci sau a coniferelor preistorice din zona.

                                                                             





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Verdele de mai, stancile si florile Oborocii

Imagine
O perioada destul de lunga plina de ploi m-a tinut departe de iesirile pe munte aproape o luna. Tarziu in seara, afland ca voi avea timp liber in urmatoarele doua zile, ne-am hotarat sa plecam in aceasta tura. Neavand timp sa planificam si sa ne pregatim pentru ceva mai "la distanta", am ales sa urcam si sa campam pe stancile din Masivul Oboroca, loc cunoscut si sub numele de Piatra Zanoagei. Un alt motiv pentru care am ales aceasta locatie era faptul ca aici verdeata cruda de mai a reusit sa razbeasca pana pe creasta. Tot aici o mare de flori dadea culoare si viata peisajului, contrastand foarte frumos cu iarba inverzita. Apusul a fost unul destul de colorat, ajutat si de plafonul de nori sub care a coborat soarele. Peste noapte, chiar daca nu am simtit nici un pic de vant, acesti nori au disparut, rasaritul nefiind la fel de spectaculos. Au fost insa si alte elemente care au facut totul mai special. Natura incepe sa prinda tot mai multa viata si la altitudini, iar noi nu a
Citiți mai multe

Porto Santo - insula aurie a Atlanticului

Imagine
Acum doi ani, cand am vizitat Madeira, vedeam zilnic la orizont aceasta insula si imi doream sa ajung pe aici. Fiindca timpul nu mi-a permis, am zis ca mai bine imi dedic o vacanta intreaga in Porto Santo, cu alta ocazie, decat sa ma amagesc atunci cu doar o zi. Si uite asa, am incercat sa fentez inceputul de iarna si sa mi-l petrec la caldura. Chiar daca perioada a fost cam aceeasi ca in 2016, de aceasta data am avut parte de vreme mult mai buna si temperaturi numai bune de plaja. Insula este foarte linistita si pe o suprafata foarte mica ofera de toate. Plaja cat cuprinde, stanci abrupte, varfuri de pe care ai panorame foarte frumoase in toate directiile, aeroport, teren de golf, cladiri cu arhitectura interesanta, resorturi si locuri mai putin umblate pe coasta nord-vestica, toate "inghesuite" pe vreo 14km lungime si vreo 7 km latime. Conditiile meteo au tinut si cu fotografia si astfel am avut parte de lumini frumoase, vant nu prea puternic si nici un strop de ploaie,
Citiți mai multe

Primavara de ianuarie

Imagine
Tot am asteptat revenirea zapezii in ultimele saptamani, pentru a face o tura mai serioasa, in conditii de iarna, cu peisaje specifice, insa in zadar. Dorinta de a iesi pe munte, de a face miscare, a pus capat rabdarii si am decis sa plec intr-o tura de trekking, de o zi, in Muntii Valcan. Cand am plecat din oras, impreuna cu prietenul meu Vali, ceata era foarte densa, insa am depasit foarte rapid plafonul ei. Zapada nu am intalnit mai deloc pe traseu, doar cateva pete ascunse dupa tufele de afinis si ienupar. Odata iesiti in golul alpin, soarele a inceput sa ne incalzeasca asa cum ar fi facut-o in aprilie. Singurul element care dadea de gol luna in care ne aflam era lipsa florilor specifice de primavara. Traseul ales a fost in zona varfurilor Cornele si Negrele, diferenta de nivel fiind de aproape 1000 de metrii fata de oras, lucru pe care l-am resimtit putin dupa niste sarbatori "romanesti". Locatia are potential din punct de vedere fotografic, insa doar in lumina calda a u
Citiți mai multe