TTR lensations

Madeira este in cea mai mare proportie un lant muntos care se inalta din ocean pana la altitudini ce depasesc 1800 m. De pe unul dintre cele mai inalte varfuri de aici, si anume Pico do Arieiro, aveam sperante sa prind un apus spectaculos. In prima tentativa de a fotografia apusul de pe varf, ceata mi-a blocat orice sansa dar am sperat pana in ultima clipa ca cerul se va sparge. N-a fost sa fie. La a doua incercare, vazand ca am parte de aceleasi conditii, am abandonat urcarea si am ramas in zona Eira do Serrado unde ceata, care se plimba cu viteza printre pinii de pe culmi, facea spectacol. Spre seara varfurile care se vad de obicei din acel punct isi mai faceau aparitia printre nori, facandu-ma sa nu-mi para deloc rau ca am ratat din nou apusul de pe varf si am ramas la acel nivel. Vegetatia de pe acesti munti este bogata, verde, totul arata proaspat si luxuriant, in special in nordul insulei. Regret ca nu am avut timp destul sa bat si la pas potecile montane din Madeira si sa patru

Madeira este o insula pe care pusesem ochii de ceva timp, iar cand mi s-a ivit ocazia si timpul necesar pentru a merge nu am ezitat. In aceasta prima galerie va prezint peisajele de la malul oceanului, urmand ca in urmatoarea sa va prezint si cum am vazut eu muntii de acolo. Planul de bataie cu locurile si zilele in care urma sa le fotografiez pe fiecare in parte era facut dinainte. In prima faza am vizitat Ponta de Sao Lourenco, unul din punctele de atractie ale insulei. Aici vremea a fost foarte aspra cu mine. Vant foarte puternic, insotit de ploaie, care mai tot timpul aveam ghinionul sa bata frontal si sa umple cu stropi de ploaie lentila obiectivului. Tot in zona am mai vizitat si plaja de la Machico, singurul loc de pe insula unde poti sa simti nisip sub talpi. Cel mai mult m-a impresionat toata coasta nordica, cu multe puncte de belvedere foarte frumoase, cu o vegetatie mai bogata si mai abundenta, care a facut drumul catre Porto Moniz foarte placut. Zona Porto Moniz - Ribeira

Anul acesta, spre deosebire de anul trecut, am reusit si eu sa am timp de ture chiar inainte ca ultimele frunze colorate sa paraseasca crengile copacilor. O zi am petrecut-o prin padurile din Pasul Jiu - Cerna, unde ceata isi mai facea aparatia din cand in cand si crea o atmosfera numai buna de fotografiat intre reprizele de ploaie. Dupa cateva zile am mers la lacul de acumulare de la Valea de Pesti unde speram sa prind momentul in care aburii de deasupra apei sunt incalziti de soare, dar nu am avut noroc de acest fenomen, doar de nori, vreme inchisa si vant rece. Au fost doua zile frumoase in care am simtit din nou cum e sa mai ies in natura si sa fac ceea ce imi place.                                                                                  

Am inceput tura pe o ninsoare adusa de un vant rece tocmai de pe crestele Retezatului, pe o temperatura resimtita aproape ca in drumetiile de iarna. Dupa ce am reusit sa campam intr-un loc ferit de vant la marginea padurii, am asteptat ca vremea sa se mai calmeze si am urcat pe Vf. Baru (Baiu pe unele harti). Aici muntele se termina cam brusc si ofera privelisti frumoase spre Tara Hategului si spre Muntii Retezat. A doua zi vremea s-a mai calmat si ne-am indreptat spre Oboroca - Piatra Zanoagei unde am campat pentru a doua noapte, una ploioasa, cu tunete indepartate pe fundal. Datorita norilor de ploaie care traversau orizontul chiar in momentul apusului si al rasaritului nu am avut noroc de razele finale ale soarelui care daca ar fi reusit sa patrunda pe sub acei nori ar fi colorat cerul intr-un mod spectaculos. La rasarit o perdea de ceata acoperea intreaga vale ca intr-o dimineata racoroasa si senina de toamna, iar zgomotele si vuietul de jos, din orase, strapungeau greu prin ea. P