Iarna pe meleaguri de Retezat

Dupa un drum lung si foarte inghesuit am ajuns la Carnic la primele ore ale diminetii. De aici am inceput urcarea spre Cabana Gentiana. Am lasat foarte repede in urma vremea urata si ploioasa si totul s-a transformat treptat intr-o iarna tot mai adevarata. Dupa ce am parasit drumul care duce catre Cabana Pietrele si am inceput urcusul prin padure spre Gentiana ne-am trezit intr-o atmosfera ireala. Totul in jur era imbracat in alb, trunchiurile si crengile brazilor purtand parca vesminte pentru un festival al zapezii. Mai sus, in zona cabanei, viscolul era destul de puternic, asa ca dupa ce ne-am instalat in camera am ales sa ne odihnim cateva ore pana cand se aratau semne de mai bine. Era inutil sa urcam in golul alpin spre Lacul Pietrele daca viscolul nu se oprea... de creasta nici nu se mai punea problema. Dupa 2-3 ore de odihna vremea parea sa se amelioreze, asa ca am inceput sa urcam spre Lacul Pietrele pentru a prinde apusul de acolo. Cu cat inaintam, cu atat cerul incepea sa se limpezeasca, insa vantul batea inca cu putere. Dupa apus, cand a inceput sa se intunece, totul s-a linistit, iar luna plina, impreuna cu zapada proaspata care acoperea totul, ne-au facut drumul inapoi spre cabana foarte placut. De mult nu mai umblasem noaptea, pe munti, prin zapada, fara frontala si fara grija fiecarui pas. La cabana ne astepta o surpriza, o vulpita pe nume Bella a venit sa-si primeasca cina, un prilej numai bun pentru niste poze. O zi asa lunga si frumoasa merita sa se incheie si cu un somn bun iar sacii de dormit asezati deja pe paturi ne cam faceau cu ochiul. Viscolul si vizibilitatea scazuta de a doua zi ne-au lungit somnul cu cateva ore, neavand rost sa urcam pe traseu pentru un rasarit pe care nu l-am fi vazut. Coborarea a fost lunga, iar o parte buna din drumul pana la Ohaba de sub Piatra l-am facut pe jos. Norocul nostru a fost ca zapada s-a asezat pe asfalt si ne-a protejat talpile si ca ninsoarea nu s-a transformat in ploaie odata cu scaderea in altitudine. Si acum, ca de fiecare data, Retezatul nu m-a dezamagit si m-a primit sa-mi arate tot ce are mai frumos.

                                                                               

















Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Verdele de mai, stancile si florile Oborocii

Imagine
O perioada destul de lunga plina de ploi m-a tinut departe de iesirile pe munte aproape o luna. Tarziu in seara, afland ca voi avea timp liber in urmatoarele doua zile, ne-am hotarat sa plecam in aceasta tura. Neavand timp sa planificam si sa ne pregatim pentru ceva mai "la distanta", am ales sa urcam si sa campam pe stancile din Masivul Oboroca, loc cunoscut si sub numele de Piatra Zanoagei. Un alt motiv pentru care am ales aceasta locatie era faptul ca aici verdeata cruda de mai a reusit sa razbeasca pana pe creasta. Tot aici o mare de flori dadea culoare si viata peisajului, contrastand foarte frumos cu iarba inverzita. Apusul a fost unul destul de colorat, ajutat si de plafonul de nori sub care a coborat soarele. Peste noapte, chiar daca nu am simtit nici un pic de vant, acesti nori au disparut, rasaritul nefiind la fel de spectaculos. Au fost insa si alte elemente care au facut totul mai special. Natura incepe sa prinda tot mai multa viata si la altitudini, iar noi nu a
Citiți mai multe

De la vest la est în Munții Tulișa

Imagine
Am inceput tura pe o ninsoare adusa de un vant rece tocmai de pe crestele Retezatului, pe o temperatura resimtita aproape ca in drumetiile de iarna. Dupa ce am reusit sa campam intr-un loc ferit de vant la marginea padurii, am asteptat ca vremea sa se mai calmeze si am urcat pe Vf. Baru (Baiu pe unele harti). Aici muntele se termina cam brusc si ofera privelisti frumoase spre Tara Hategului si spre Muntii Retezat. A doua zi vremea s-a mai calmat si ne-am indreptat spre Oboroca - Piatra Zanoagei unde am campat pentru a doua noapte, una ploioasa, cu tunete indepartate pe fundal. Datorita norilor de ploaie care traversau orizontul chiar in momentul apusului si al rasaritului nu am avut noroc de razele finale ale soarelui care daca ar fi reusit sa patrunda pe sub acei nori ar fi colorat cerul intr-un mod spectaculos. La rasarit o perdea de ceata acoperea intreaga vale ca intr-o dimineata racoroasa si senina de toamna, iar zgomotele si vuietul de jos, din orase, strapungeau greu prin ea. P
Citiți mai multe

Primavara de ianuarie

Imagine
Tot am asteptat revenirea zapezii in ultimele saptamani, pentru a face o tura mai serioasa, in conditii de iarna, cu peisaje specifice, insa in zadar. Dorinta de a iesi pe munte, de a face miscare, a pus capat rabdarii si am decis sa plec intr-o tura de trekking, de o zi, in Muntii Valcan. Cand am plecat din oras, impreuna cu prietenul meu Vali, ceata era foarte densa, insa am depasit foarte rapid plafonul ei. Zapada nu am intalnit mai deloc pe traseu, doar cateva pete ascunse dupa tufele de afinis si ienupar. Odata iesiti in golul alpin, soarele a inceput sa ne incalzeasca asa cum ar fi facut-o in aprilie. Singurul element care dadea de gol luna in care ne aflam era lipsa florilor specifice de primavara. Traseul ales a fost in zona varfurilor Cornele si Negrele, diferenta de nivel fiind de aproape 1000 de metrii fata de oras, lucru pe care l-am resimtit putin dupa niste sarbatori "romanesti". Locatia are potential din punct de vedere fotografic, insa doar in lumina calda a u
Citiți mai multe