Iarna pe meleaguri de Retezat
Dupa un drum lung si foarte inghesuit am ajuns la Carnic la primele ore ale diminetii. De aici am inceput urcarea spre Cabana Gentiana. Am lasat foarte repede in urma vremea urata si ploioasa si totul s-a transformat treptat intr-o iarna tot mai adevarata. Dupa ce am parasit drumul care duce catre Cabana Pietrele si am inceput urcusul prin padure spre Gentiana ne-am trezit intr-o atmosfera ireala. Totul in jur era imbracat in alb, trunchiurile si crengile brazilor purtand parca vesminte pentru un festival al zapezii. Mai sus, in zona cabanei, viscolul era destul de puternic, asa ca dupa ce ne-am instalat in camera am ales sa ne odihnim cateva ore pana cand se aratau semne de mai bine. Era inutil sa urcam in golul alpin spre Lacul Pietrele daca viscolul nu se oprea... de creasta nici nu se mai punea problema. Dupa 2-3 ore de odihna vremea parea sa se amelioreze, asa ca am inceput sa urcam spre Lacul Pietrele pentru a prinde apusul de acolo. Cu cat inaintam, cu atat cerul incepea sa se