TTR lensations

Iarna, frumusetea naturii si a muntelui se poate descoperi si la o distanta foarte mica de zonele locuite sau tranzitate, doar intorcand privirea spre frumos si neluand in seama ceea ce se petrece in zonele care nu ating raza vizuala. Aceasta reteta de a descoperi ceva special am aplicat-o si eu la cativa pasi de Statiunea Straja. Dupa ce am petrecut cateva ore prin statiune, unde m-am simtit bine in compania unor prieteni, m-am indreptat spre Vf. Mutu pentru a surprinde un apus. Aici, o liniste nefireasca perturbata doar de un vant puternic, m-a facut sa ma desprind de tot de ceea ce se petrecea in spatele meu si in josul partiilor. M-am simtit din nou in elementul meu. Dupa ce soarele a coborat sub plafonul de nori, a inceput spectacolul dat de culorile apusului. Impactul vizual facea ca partea din creierul meu care este influentat de lucrurile lipstite de sens care se petrec sa nu mai proceseze acest lucru, bucurandu-ma doar de ce este bine si frumos. Nu mai simteam nici macar race

O atmosfera de vis a asteptat sa fie descoperita in Muntii Parang. Culoarele prin padure care duceau spre zona Varfului Reciu, au fost exceptionale. Crengile tuturor copacilor erau apaste de zapada deasupra drumului pe care inaintam, facand ca totul sa para o ratacire in salbaticia parca neatinsa pana atunci. Nimic nu mai semana cu traseul pe care il cunosteam din turele trecute facute aici. Doar mici urme de animalute mai stricau aspectul covorului alb asternut parca pe toate planurile, nu doar pe sol. Dupa opt ore de tras cu rachetele prin zapada prea pufoasa pentru a le sustine, am ajuns la Stana lui Alunu de langa Varful Reciu. Aici ceata, in combinatie cu fagii cu formele lor ciudate, de enti, forme schimbate si mai mult de greutatea zapezii care apasa pe crengi, si cu albul pur al zapezii, au facut spectacol. A fost exact ceea ce imi imaginam ca as vrea sa gasesc acolo inainte de plecarea in tura. Dimineata, aceeasi ceata care a rezistat toata noaptea, a mai tras un rand de p